Psalmii 9

¹Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

²Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Preaînalt,

³pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină şi pier dinaintea Ta.

⁴Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

⁵Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

⁶S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!

⁷Ei s-au dus, dar Domnul împărăţeşte în veac şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

⁸El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

⁹Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

¹⁰Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

¹¹Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

¹²Căci El răzbună sângele vărsat şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

¹³Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei şi ridică-mă din porţile morţii,

¹⁴ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului şi să mă bucur de mântuirea Ta.

¹⁵Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

¹⁶Domnul Se arată, face dreptate şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente . Oprire)

¹⁷Cei răi se întorc la Locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

¹⁸Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

¹⁹Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

²⁰Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni!