Psalmii 142

¹Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

²Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.

³Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

⁴Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

⁵Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”

⁶Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.

⁷Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine.