Proverbele 1

¹Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,

²pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;

³pentru căpătarea învăţăturilor de bun-simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;

⁴ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă,

⁵să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă

⁶pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc.

⁷Frica Domnului este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

⁸Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

⁹Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău.

¹⁰Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!

¹¹Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse, ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;

¹²haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;

¹³vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă;

¹⁴vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!” –

¹⁵fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!

¹⁶Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge.

¹⁷Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor,

¹⁸căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor şi sufletului lor îi întind ei laţuri.

¹⁹Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

²⁰Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe;

²¹strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:

²²„Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urî nebunii ştiinţa?

²³Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…

²⁴Fiindcă eu chem, şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna, şi nimeni nu ia seama,

²⁵fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele,

²⁶de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire; îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,

²⁷când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când vor da peste voi necazul şi strâmtorarea.

²⁸Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.

²⁹Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica Domnului;

³⁰pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele.

³¹De aceea, se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.

³²Căci împotrivirea proştilor îi ucide şi liniştea nebunilor îi pierde,

³³dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.”