Cântarea Cântărilor 1

¹Cântarea cântărilor, făcută de Solomon.

²Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,

³mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

⁴Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.

⁵Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt covoarele lui Solomon.

⁶Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.

⁷Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi?

⁸Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor!

⁹Cu iapa înhămată la carele lui Faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea.

¹⁰Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!

¹¹Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint.

¹²Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.

¹³Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţâţele mele.

¹⁴Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi.

¹⁵Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! –

¹⁶Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru!

¹⁷Cedrii sunt grinzile caselor noastre şi chiparoşii sunt pardoselele noastre. –