Zaharia 5

¹Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte, care zbura.

²El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi”.

³Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara, căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb vor fi nimiciţi cu desăvârşire de aici.

⁴‘Îl trimit, zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea şi s-o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei’.”

⁵Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo.”

⁶Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.”

⁷Şi iată că se ridica un talant de plumb şi, în mijlocul efei, şedea o femeie.

⁸El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

⁹Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.

¹⁰Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?”

¹¹El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”