Psalmii 90

¹Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam.

²Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

³Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”

⁴Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

⁵Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:

⁶înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

⁷Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.

⁸Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

⁹Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

¹⁰Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.

¹¹Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

¹²Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

¹³Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

¹⁴Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

¹⁵Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!

¹⁶Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta şi slava Ta fiilor lor!

¹⁷Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!