Psalmii 88

¹Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

²S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele,

³căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.

⁴Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.

⁵Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.

⁶M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.

⁷Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale.

⁸Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.

⁹Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!

¹⁰Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude?

¹¹Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?

¹²Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?

¹³Doamne, eu Îţi cer ajutorul şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

¹⁴Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Faţa Ta?

¹⁵Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.

¹⁶Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

¹⁷Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

¹⁸Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.