Psalmii 62

¹Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.

²Da, El este stânca şi ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

³Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

⁴Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.

⁵Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.

⁶Da, El este stânca şi ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

⁷Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

⁸Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.

⁹Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare

¹⁰Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

¹¹Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu.”

¹²A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.