Psalmii 57

¹Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până vor trece nenorocirile.

²Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

³El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.

⁴Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

⁵Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

⁶Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea.

⁷Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

⁸Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.

⁹Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.

¹⁰Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta, până la nori.

¹¹Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!