Psalmii 55

¹Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele!

²Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ

³din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie.

⁴Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii,

⁵mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

⁶Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”

⁷Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustie.

⁸Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

⁹Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

¹⁰zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;

¹¹răutatea este în mijlocul ei şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

¹²Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui.

¹³Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

¹⁴Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

¹⁵Să vină moartea peste ei şi să se pogoare de vii în Locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

¹⁶Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

¹⁷Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

¹⁸Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!

¹⁹Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare şi nu se tem de Dumnezeu.

²⁰Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei şi îşi calcă legământul.

²¹Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul; cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.

²²Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

²³Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!