Psalmii 52

¹Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

²Limba ta nu născoceşte decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

³Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul.

⁴Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

⁵De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău şi te va dezrădăcina din pământul celor vii.

⁶Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme şi vor râde de el, zicând:

⁷„Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari şi se bizuia pe răutatea lui.”

⁸Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.

⁹Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.