Psalmii 50

¹Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.

²Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.

³Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui, o furtună puternică.

⁴El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:

⁵„Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”

⁶Atunci, cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă.

⁷Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

⁸Nu pentru jertfele tale te mustru, căci arderile-de-tot ale tale sunt necurmat înaintea Mea.

⁹Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

¹⁰Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

¹¹Eu cunosc toate păsările de pe munţi şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.

¹²Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

¹³Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor?

¹⁴Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt.

¹⁵Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

¹⁶Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu,

¹⁷când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

¹⁸Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu preacurvarii.

¹⁹Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

²⁰Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

²¹Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!”

²²Luaţi seama dar, voi, care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă scape.

²³Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.