Psalmii 41

¹Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;

²Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.

³Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.

⁴Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”

⁵Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?”

⁶Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău, şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.

⁷Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.

⁸„Este atins rău de tot – zic ei –, iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”

⁹Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.

¹⁰Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.

¹¹Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.

¹²Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.

¹³Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin!