Proverbele 9

¹Înţelepciunea şi-a zidit casa şi-a tăiat cei şapte stâlpi.

²Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.

³Şi-a trimis slujnicele şi strigă de pe vârful înălţimilor cetăţii:

⁴„Cine este prost să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:

⁵„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

⁶Lăsaţi prostia, şi veţi trăi şi umblaţi pe calea priceperii!”

⁷Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.

⁸Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

⁹Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

¹⁰Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.

¹¹Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

¹²Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

¹³Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

¹⁴Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

¹⁵ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:

¹⁶„Cine este prost să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:

¹⁷„Apele furate sunt dulci şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

¹⁸El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.