Proverbele 5

¹Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea,

²ca să fii cu chibzuinţă şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

³Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,

⁴dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

⁵Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor.

⁶Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.

⁷Şi acum, fiule, ascultă-mă şi nu te abate de la cuvintele gurii mele:

⁸depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei,

⁹ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta şi unui om fără milă anii tăi;

¹⁰ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

¹¹ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi

¹²şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

¹³Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?

¹⁴Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!”

¹⁵Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău.

¹⁶Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?

¹⁷Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.

¹⁸Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

¹⁹Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

²⁰Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?

²¹Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui.

²²Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui.

²³El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.