Proverbele 25

¹Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

²Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.

³Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.

⁴Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.

⁵Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire.

⁶Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari;

⁷căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii pogorât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii.

⁸Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva, la urmă, să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău.

⁹Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,

¹⁰ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai şteargă.

¹¹Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.

¹²Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.

¹³Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

¹⁴Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

¹⁵Prin răbdare se înduplecă un voievod şi o limbă dulce poate zdrobi oase.

¹⁶Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură.

¹⁷Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască.

¹⁸Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.

¹⁹Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.

²⁰Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.

²¹Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.

²²Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.

²³Vântul de miazănoapte aduce ploaia şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.

²⁴Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.

²⁵Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.

²⁶Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.

²⁷Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi.

²⁸Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.