Iov 4

¹Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

²„Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

³De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite.

⁴Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau.

⁵Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

⁶Nădejdea ta nu-i neprihănirea ta?

⁷Adu-ţi aminte, te rog! Care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

⁸După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

⁹Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui.

¹⁰Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!

¹¹Leul bătrân piere din lipsă de pradă şi puii leoaicei se risipesc.

¹²Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.

¹³În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,

¹⁴m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.

¹⁵Un duh a trecut pe lângă mine… Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…

¹⁶Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

¹⁷‘Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’

¹⁸Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

¹⁹cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

²⁰De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.

²¹Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!