Iov 38

¹Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:

²„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?

³Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

⁴Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.

⁵Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?

⁶Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului

⁷atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

⁸Cine a închis marea cu porţi când s-a aruncat din pântecele mamei ei;

⁹când i-am făcut haină din nori şi scutece din întuneric;

¹⁰când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;

¹¹când am zis: ‘Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale’?

¹²De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,

¹³ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?

¹⁴Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

¹⁵Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

¹⁶Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?

¹⁷Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

¹⁸Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

¹⁹Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

²⁰Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

²¹Ştii, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale este mare!

²²Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

²³pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?

²⁴Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?

²⁵Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

²⁶pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

²⁷pentru ca să adape locurile pustii şi uscate şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

²⁸Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

²⁹Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,

³⁰ca apele să se îngroaşe ca o piatră şi faţa adâncului să se întărească?

³¹Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?

³²Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursa-Mare cu puii ei?

³³Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?

³⁴Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?

³⁵Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: ‘Iată-ne!’?

³⁶Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

³⁷Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,

³⁸pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi şi bulgării de pământ să se lipească împreună?

³⁹Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei

⁴⁰când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?

⁴¹Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?