Iov 27

¹Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:

²„Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,

³că, atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,

⁴buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.

⁵Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.

⁶Ţin să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.

⁷Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău şi potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!

⁸Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?

⁹Îi ascultă Dumnezeu strigătele când vine strâmtorarea peste el?

¹⁰Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

¹¹Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.

¹²Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?

¹³Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

¹⁴Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie şi odraslele lui duc lipsă de pâine.

¹⁵Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.

¹⁶Dacă strânge argint ca ţărâna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,

¹⁷el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele şi de argintul lui omul fără prihană are parte.

¹⁸Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer.

¹⁹Se culcă bogat şi moare despuiat; deschide ochii şi totul a pierit.

²⁰Îl apucă groaza ca nişte ape şi noaptea îl ia vârtejul.

²¹Vântul de răsărit îl ia şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

²²Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.

²³Oamenii bat din palme la căderea lui şi-l fluieră la plecarea din locul lui.