Ieremia 26

¹La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului:

²„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Stai în curtea Casei Domnului şi spune acelora care vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele pe care-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvânt din ele.

³Poate că vor asculta, şi se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.’

⁴Să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte;

⁵dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei proroci pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineaţă şi pe care nu i-aţi ascultat,

⁶atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului»’.”

⁷Preoţii, prorocii şi tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.

⁸Şi, când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, prorocii şi tot poporul au pus mâna pe el şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!

⁹Pentru ce proroceşti în Numele Domnului şi zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?’ ” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.

¹⁰Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.

¹¹Atunci, preoţii şi prorocii au vorbit căpeteniilor şi întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci a prorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!”

¹²Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia şi împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe care le-aţi auzit voi.

¹³Acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!

¹⁴Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept!

¹⁵Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!”

¹⁶Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului nostru!”

¹⁷Şi unii din bătrânii ţării s-au sculat şi au zis întregii adunări a poporului:

¹⁸„Mica din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre şi muntele Casei Domnului, o înălţime acoperită cu păduri».’

¹⁹L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci, Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?”

²⁰(A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia.

²¹Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui şi toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit şi s-a dus în Egipt.

²²Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt, şi anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.

²³Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)

²⁴Totuşi mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.