Ezechiel 19

¹„Tu însă fă o plângere asupra domnului lui Israel

²şi zi: ‘Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.

³A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ, învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat oameni.

⁴Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.

⁵Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta şi că s-a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui şi l-a făcut leuţ.

⁶El a umblat cu leii, s-a făcut leuţ, a învăţat să sfâşie prada şi a mâncat oameni.

⁷A năvălit în palatele lor şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.

⁸Dar împotriva lui s-au înşiruit neamurile din toate ţinuturile de primprejur. I-au întins laţuri şi a fost prins în groapa lor.

⁹I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cuşcă şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.’”

¹⁰„Mamă-ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe din pricina belşugului apelor.

¹¹Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei.

¹²Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mâncat focul.

¹³Şi acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi fără apă.

¹⁴Din mlădiţele ei a ieşit foc şi i-a mâncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale şi va sluji drept cântare de jale.”